Azi mi-am salvat viata!

Posted in Uncategorized on 25 februarie 2018 by Marinca Razvan

Dupa ani de zile, am decis sa revin la acest site, la aceasta cronica a vietii mele. Motivul il reprezinta o decizie importanta pe care am luat-o acum. Scap in sfarsit de singurul lucru care ma trage in spate cu o forta dubla fata de cea cu care incerc sa inaintez – fumatul.

Am fumat prima tigara in 2009, undeva in toamna. Tin minte ca a fost un Kent Classic lung, cumparat la bucata, cu vreo 40 de bani, in drum spre scoala (eram in clasa a 8-a). Am vrut sa vad ce e chestia asta, ce e fumatul si de ce toata lumea pare sa-l aprecieze. A fost rea, dar eram determinat sa intru in randul lumii, in randul celor pe care ii consideram modele in viata – toti punkistii, filosofii de carton, barbatii badass, motociclistii, tata. Nu stiam cat trebuie sa fumez intr-o zi si nici nu aveam banii necesari sa imi cumpar un pachet. Asa ca am facut un research si am aflat ca se practica 10 pe zi. Si asa am facut. Intr-o luna eram la 8-10 pe zi. Plamanii mei erau curati, puteau suporta. Am trecut apoi la tigari de contrabanda, si mai rele dar mai ieftine, cu filtru verde si tutun galben bolnavicios (Fast, Doina, More, Monkey). Nu aveam bani multi, dar eram deja dependent si BADASS. In liceu am trecut pe Viceroy, varianta romaneasca de Marlboro, pentru ca pachetul rosu si tigara cu filtru portocaliu inspira maturitate, iar eu consideram ca daca fumez, macar sa o fac bine, nu sa fumez cacaturi cu 0,4 nicotina ca toti papagalii din jurul meu. In scurt timp nimeni nu imi mai cerea tigari in pauzele dintre ore (in afara de fraierii care chiar n-aveau bani si fumau orice, bieti dependenti „docili”). Am ajuns la un pachet pe zi pana in a 11-a cand, datorita stresului si muncii extracurriculare, ajungeam si la 2 pachete + pe zi.  In a 12-a pe final trecusem pe „clickuri”, mai exact Kent 8 Click, iar mai apoi la facultate pe Kent Dublu Click si la a doua facultate pe Pall Mall Dublu Click. Toate au fost lungi pentru a savura mai multa nicotina pentru acelasi pret.

Au trecut 8 ani si jumatate de atunci, iar de o saptamana incoace imi promit ca e pe sfarsite. Saptamana asta m-am intors la Viceroy, de dragul vremurilor trecute, si la Kent Classic. Intentionez sa termin totusi cu Viceroy si intentionez sa o fac acum. Peste o vreme voi reveni cu sfaturi in aceasta directie din propria experienta. Acum mai am nevoie sa trec aici o promisiune si imi voi incepe noua viata –  cea de nefumator.

Eu, Razvan Marinca, promit ca nu mai am niciun motiv rezonabil pentru care sa ma mai ating de orice produs ce contine nicotina vreodata in aceasta viata (decat daca nu aflu ca sunt pe moarte). Sunt constient ca nu imi aduce niciun beneficiu, dimpotriva este singurul lucru care ma mai opreste din a fi liber cu adevarat. Asa ca voi rupe ultima za a lantului sclaviei in aceasta seara. Fie ca deciziile viitoare sa nu ma readuca aici, in temnita damnatilor! LIBERTATE IN PERPETUUM!

Reclame

Vunk? Ce banc… (@ Decebal)

Posted in Uncategorized on 30 septembrie 2012 by Marinca Razvan

Vineri, in cadrul balului bobocilor organizat de Colegiul National Decebal , trupa Vunk a sustinut un concert. Ce mai concert… Ce-ar fi sa dam niste detalii despre minunata trupa?

1. „Aproximativ 1600 de euro”

Atat au estimat organizatorii pretul pentru care Vunk a acceptat invitatia de a canta la bal. Pretul este destul de piperat. Dar totusi, o trupa asa de mare merita un onorariu atat de mic.

2. Playback?

Da, mareata trupa Vunk a facut playback. Intr-adevar a fost greu sa iti dai seama, deoarece playback-ul a fost doar la vocea principala, instrumentalul fiind live, iar microfonul principal fiind pornit, incat sa nu se observe asa de tare ca vocalul nu mai poate canta cum o facea pe Atomic cand eram copii. Pentru 1600 sa faci playback?

3.Vunk? Originali?

Ooops… Asta e partea interesanta. Ca majoritatea trupelor romanesti vechi, si ei au furat cate ceva de prin afara. Mi-am dat seama cam greu, dar am avut dreptate. Oricum nici asta nu se prea observa daca nu ai cultura muzicala… De ce trebuie sa furi ca sa ai succes? Pentru ca e greu sa muncesti? Va invit sa faceti o comparatie intre piesele de mai jos.

Vunk – Regele soselelor 

Sublime – Santeria

Inchei prin a-i multumi lui Alex Gros pentru ce a facut… trebuia sa o faca de la inceput.

Mark cel viteaz

Posted in Uncategorized on 15 iulie 2012 by Marinca Razvan

In ultima vreme, mosneagul salii noastre de repetitii, Mark, s-a simtit cam rau. Se pare ca are ceva probleme de sanatate. Avand in vedere ca are o varsta respectabila, de peste 100 de ani cainesti, este normal sa simta ca a imbatranit.

Drept urmare ieri l-am dus la spitalul veterinar, unde i s-a administrat o perfuzie. Astazi, la a doua perfuzie, a inceput sa topaie vesel ca si cand ar fi din nou tanar. Ma bucur sa vad un cutu batran recapatandu-si puterile si fiind fericit.

Problema la care vroiam sa ajung e ca spitalul respectiv e hiper dotat cu tot ce inseamna aparatura. Totul e curat luna, poti sa lingi podeaua. Salile de consultatii sunt spatioase si moderne, iar sala de operatii intrece cu mult una dedicata oamenilor. Cel mai important lucru e ca medicii, cel putin pe care i-am vazut eu, sunt mega dedicati job-ului. De ce? Pai cand l-am urcat pe Mark pe masa de consultatii, primul lucru care l-a facut medicul a fost sa il mangaie si sa il intrebe „cum te simti batrane?”. Sincer, am ramas uimit. Sa vezi un spital asa de perfect si sa te gandesti ca oamenilor le sunt date ALTFEL de spitale cu ALTFEL de doctori e trist. Dar nu, nu voi spune „de ce ne ingrijim atat de niste animale si nu de oameni?”. Pentru ca am gasit un raspuns: omul, daca este tratat cum trebuie pleaca multumit, in timp ce cainele zambeste si isi mangaie salvatorul.

Mark m-a invatat multe lucruri (pe care desi le stiam, le-am aprofundat): nu trebuie sa te dai batut, trebuie sa fi recunoscator, trebuie sa te bucuri de obstacolul peste care ai trecut, trebuie sa zambesti!

Acum urmeaza un tratament si sper ca va ramane alaturi de noi pentru mai mult timp.

Classic punk morning

Posted in Uncategorized on 9 iulie 2012 by Marinca Razvan

 

Te trezesti acoperit cu pantalonii cu care erai imbracat aseara. Dupa cautari lungi, iti gasesti o tigara. Realizand ca bricheta lipseste incepi si o cauti, gasind-o pana la urma intr-un papuc. Aprinzi laptop-ul si pui un playlist energic, dupa care iti faci o cafea. In timp ce o bei cauti alt playlist, pe care il lasi sa cante in timp ce cobori la magazin sa iti iei o bere. In timp ce o bei iti mai aprinzi o tigara si scrii post-ul asta.

Noi proteste

Posted in Uncategorized on 7 iulie 2012 by Marinca Razvan

 

Se zice ca batranii Devei au obtinut o noua autorizatie pentru a protesta anti-Base. Ne-am gandit sa protestam si noi impotriva galagiei pe care o fac, urland aceleasi lucruri de 2 luni.

UPDATE: Base a picat (partial), asa ca batraneii nu mai protesteaza.

Razboiul continua

Posted in Uncategorized on 5 iulie 2012 by Marinca Razvan

 

 

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat pe blog. Totusi am decis sa ma reintorc la trecerea gandurilor pe foaie (publica). Motivul? Minunatele zile in care traim si lupta pe care (suntem nevoiti sa) o ducem impotriva CELOR care ne fac viata un ghiveci cu cacat.

EI sunt din ce in ce mai putini, dar mai puternici. EI fac din ce in ce mai putine actiuni, dar mai majore. EI devin din ce in ce mai vizibili. EI „joaCA CU CArtile” pe fata.

NOI devenim din ce in ce mai usor-influentabili. NOI ne temem ca am putea fi fututi in orice clipa, chiar daca suntem fara sa ne dam seama. NOI NU ACTIONAM!

Asta ar trebui sa va dea de gandit pentru un timp.

Oi!

Protest – Deva

Posted in Uncategorized on 15 ianuarie 2012 by Marinca Razvan

Data: 15.01.2012

Ora: 15:00

Loc: Casa de cultura „Dragan Muntean”

Tema: pro-Raed Arafat / impotriva „guvernului Boc”

 

Nu-mi pasa „cum, ce, cine”, atat timp cat e impotriva guvernului: HAI IN STRADA!!!